Cum arată o zi din viața unui aparținător - TOP 4 sfaturi

Marc Lawrence a descoperit patru moduri în care el de adaptează la fluctuațiile zilnice pe care le aduce munca de aparținător permanent.

Există o vorbă pe internet care zice așa:
Să fii părinte este ușor. E ca mersul pe bicicletă. Doar că te trezești că bicicleta a luat foc, ai luat foc și tu. Tot ce e împrejur arde și așa că te simți ca-n iad!

Ca tată al unei fetițe de 12 ani, definiția de mai sus sună corect de cele mai multe ori. La care se adaugă și rolul de aparținător pentru partener, așa ca în final cuvintele nu pot descrie foarte ușor iadul prin care adesea poți trece.

Să nu mă înțelegeți greșit – ambele, și a fi părinte și a avea grijă în permanență de soția mea, îmi oferă multe satisfacții. Mai ales dacă reușești să depășești una dintre limitările majore pe care le au toți aparținătorii – lipsa timpului.

Unde s-a dus ziua?

În anii în care am lucrat în corporație, țin minte că mereu mă judecam aspru când nu reușeam să bifez toate task-urile de pe listă. Nu sunt o persoană foarte organizată și eficientă, așa că am folosit cred toate metodele pentru organizarea sarcinilor si toate abilitățile dezvoltate vreodată – fără succes. Și totuși, îmi place să mă gândesc la mine ca la o persoană care este capabilă să termine ce a început atunci când alții clachează.

Acum că am mai îmbătrânit și sunt un pic mai înțelept, dar și pentru că eu sunt propriul meu șef, nu mai simt același nivel de stres. Am învățat să îmi stabilesc bine prioritățile, să îmi pun deadline-uri rezonabile și să îmi dau o pauză când nu reușesc.

Ca să vă ajut și pe voi să folosiți ziua cât mai bine, o să vă împărtășesc o scurtă recapitulare a propriilor mele reguli, plus niște ponturi pe care vi le voi da pentru ca ziua să fie mai mult bună decât rea.

Diminețile

Nu sunt o persoană matinală din fire. La liceu, nu reușeam să ajung la vreun curs mai devreme de ora 11:00. Așa că nu e greu de apreciat ironia sorții – mă trezesc în fiecare dimineață la 6:30 și tot atunci încep să trezesc restul casei.
Deci, programul e așa – mă trezesc devreme, am grijă de cățel, trezesc pe toată lumea, aprind luminile și dau drumul la căldură, verific agenda zilei, fac duș și beau prima cafea din zi.

Apoi, trebuie să o pregătesc pe fiică-mea pentru școală și să o las la școală la timp, ceea ce îmi ia cu totul cam o oră. Apoi, îmi iau și eu medicamentele (da, să te gândești și la tine este foarte important), mănânc ceva ca mic dejun, mai beau a doua cafea și planific restul zilei.

Una dintre marile provocări din viața mea de aparținător este că nicio zi nu e ca cealaltă, ca program, dar mai ales din cauza lipsei de predictibilitate în ceea ce privește starea soției mele. Niciodată nu știu ce mă așteaptă până nu o ridic din pat. Restul dimineții îl petrec având grijă de nevoile ei – duș, toaletă, mâncare și mersul la terapie în funcție de programări.

După-amiezile

De obicei, după amiezile mă concentrez pe problemele soției mele, adică nevoi imediate și programări diverse; fac treburi prin casă, adică spăl rufe, revizuiesc chitanțe, facturi, fac programări sau orice altceva la care te poți gândi în aria asta și nu uit să găsesc puțin timp să scriu pe blog.

Am aproximativ trei ore pentru toate cele legate de casă, pentru că fiica mea se întoarce de la școală pe la ora 15:00. Așa că toată atenția se mută pe ea și pe ce are ea de făcut – teme și alte activități. Încep deja să mă gândesc la ce pregătesc de mâncare. După amiaza apare riscul cel mai mare de a nu putea face tot ce mi-am propus, pentru că mereu apar probleme noi, neașteptate care, inevitabil, îmi dau programul peste cap și trebuie să mă reorganizez.

Serile

Din păcate, cel mai stresant este când uneori, seara, rămân fără energie. Încerc să mă asigur că toată lumea e hrănită cum trebuie (incluzând cățelul), să mă asigur că fiica-mea este pregătită pentru ziua următoare, dar și că petrecem câteva momente frumoase împreună, iar apoi că toată lumea se culcă la timp.

(Câinele e cel mai cuminte – el adoarme invariabil pe la ora 8 :30 seara, fără nicio intervenție).
De obicei, se face 10 sau chiar 10:30 când pot spune că am încheiat ziua, că le-am făcut pe toate. Următoarele două ore sunt orele mele – mă pun la curent cu ce se întâmplă în lume, verific ce am uitat să fac sau nu am avut timp, lucrez la proiectele mele și mă destind puțin la televizor.

Când totul merge bine, sunt în pat la ora 00:30, o oră normală pentru mine care sunt pasăre de noapte de când mă știu.
Tipul de zi pe care l-am descris mai sus apare în cam jumătate din cazuri. În cealaltă jumătate, mereu intervine ceva ce strică rutina. Pot fi – probleme acute de sănătate, coșmaruri, vreme rea ori un milion de probleme la care nu te poți gândi. Așa că în zilele astea dorm mai puțin noaptea așa că e obligatoriu să găsesc timp să trag un pui de somn în timpul zilei ca să mă refac.

Cum să răzbești prin zi

Suntem cu toții diferiți și fiecare are nivelul lui de toleranță la stres, la nesiguranță, la haos, așa că e greu să spui ce funcționează cu siguranță pentru toți. Cu toate astea, aș vrea să vă împărtășesc câteva ponturi pe care le-am adunat în viața mea de aparținător și care să vă ajute și pe voi să vă organizați mai bine.

Cunoaște-te pe tine însuți

Foarte important – cunoaște-te și acceptă-te pe tine însuți. Fii conștient de propriile obiceiuri, analizează-ți nivelul de toleranță și de frustrare. Verifică-ți nivelul energiei. Atunci când te forțezi peste limitele tale nu faci decât să îți crești singur nivelul de stres și, cel mai probabil, vei da greș în multe sarcini.

Îți vei îmbunătăți vizibil comportamentul și starea de spirit în timp, dacă vei face regulat exerciții fizice, meditație, odihnă în timpul zilei și dacă vei fi mai atent la ce mănânci – toate astea te vor ajuta să faci față.
Ca să conchid – cu cât vei reuși să te îngrijești pe tine mai bine, cu atât mai mult vei fi capabil să ai grijă de ceilalți.

Planificare și consecvență

În situația mea, am nevoie de multă flexibilitate în organizarea zilei, din cauza stării impredictibile a soției mele și din cauza vârstei celei mici. Dacă pentru cei pe care îi îngrijești, ai nevoie să setezi o anumită structură, atunci prietenii tăi cei mai buni se numesc PLANIFICARE și CONSECVENȚĂ.

Eu am un plan clar setat pentru fiecare zi, pe care îl accesez printr-o serie de calendare și liste. Folosesc boxe inteligente pe care le am prin toată casa și în jurul casei ca să am acces instant la calendare si liste oricând am nevoie. Chiar și în mașină am boxe inteligente.

Nu este un model perfect și nu îmi pot vedea notițele chiar întotdeauna, dar este simplu, flexibil și, foarte important, accesibil și pentru cei care vor să mă ajute pe mine.

Încearcă să fii cât mai eficient

Întotdeauna încerc să fiu cât mai eficient. Dacă gătesc, fac mâncare suficient de multă cât să ajungă pentru două-trei mese în plus. Dacă vrem să comandăm mâncare, pun o porție în plus care pică bine mai târziu. Dacă merg la cumpărături, dublez produsele neperisabile, ca să nu fiu nevoit să merg la cumpărături așa des.

Deși îmi place să sprijin afacerile locale, adică să merg personal la magazine, fac totuși des cumpărături online. Produsele comandate online variază de la un obiect pentru care ar fi trebuit să merg special la un magazin, ori comand produse mai multe, cum ar fi papetărie sau diverse pentru casă.

Încă am probleme când cumpăr alimente perisabile, dar încep să învăț cum să gestionez corect volumele ca să nu aruncăm prea mult la gunoi.

Îți trebuie un plan de rezerva

Dacă e să fiu cu totul și cu totul sincer, acesta este un sfat pe care nu am reușit să îl pun în practică. Nu am plan de rezerva.

Am noroc cu sora mea, care mă ajută cât poate ea de mult, dar în cazurile în care sunt bolnav, sau mă arestează sau mă fură extratereștrii, nu există cineva care să poată prelua situația repede. Asta îmi dă o stare neplăcută, dar sunt hotărât sa remediez situația.

În cel mai bun caz, sora mea, câțiva prieteni foarte apropiați ori alte rude pot să vină să ajute. În cel mai rău caz pot să angajez ajutor din afară. Spun “cel mai rău caz” pentru că acest ajutor venit din afară nu are cum să știe rutinele zilei, detaliile și, de cele mai multe ori, nu va avea cum să aibă grijă și de soție și de fiica mea. În plus, este destul de scump să apelez la acest tip de ajutor.

Cu ce să rămâneți

Cel mai bun sfat final pe care pot să îl ofer este să luați lucrurile treptat, așa cum vin, în fiecare zi, oră și minut. Și să nu uitați să respirați. Trăiți prin succese și dați deoparte eșecurile. Cel mai important, să nu vă fie frică să cereți ajutor – de la doctori, de la asistenții sociali, de la familie și prieteni. Pentru că, până la urmă, timpul este de partea voastră.

NPS-RO-00279