Putem învăţa din experienţa depresiei?

În perioada în care am suferit de depresie, în tinereţe, mi se părea că viaţa nu mai are sens. Renunţasem la obiectivele de carieră, mă autoizolasem de prieteni şi familie şi simţeam că port de unul singur o bătălie ce îmi părea inutilă. Mă simţeam paralizat, blocat, descurajat şi ros până la epuizare de gânduri negative.

Depresia mea a fost ca o tornadă care a lăsat în urmă doar ruine.

Cu toate acestea, acum că sunt de cealaltă parte, văd lucrurile diferit. Da, perioada mea de depresie a fost distructiva, dar în acelaşi timp şi creativă. Îmi dau seama acum că, în mod bizar, depresia mi-a oferit lucruri pe care înainte nu le aveam.

Deşi nu i-aş dori niciodată cuiva să sufere de depresie, nici celui mai rău duşman al meu, depresia m-a învăţat multe despre ce înseamnă să fii adult.

Iată câteva dintre lecţiile pe care le-am învăţat din depresie:

Stările normale sunt preţioase

Înainte să am depresie, consideram multe lucruri ca fiind date. Poţi spune chiar că mă agăţam de o iluzie. Tânărul de pe atunci trăia într-o bula de invincibilitate –senzaţia ca pot trece prin viaţă fără să mi se întâmple nimic rău. Era evident perfect normal să fiu sănătos, atât fizic, cât şi mintal.

Această bulă de iluzii s-a spulberat definitiv sub povara zilelor, lunilor şi apoi a anilor apăsători de depresie. Dar faptul ca bula s-a spart a fost un lucru bun. Acum pun mult mai mult preţ pe simplul fapt ca mă simt ok. De fapt, sunt recunoscător pentru fiecare dimineaţă în care mă trezesc simţindu-mă ok.

Ceilalţi chiar îmi sunt alături

Depresia îşi va pune amprenta pe toate relaţiile pe care le ai. Cu siguranţă, vor fi oameni care te vor dezamăgi. Admit că am pierdut prieteni pentru ca nu erau interesaţi sa afle despre experienţele cu care mă confruntam, mai ales pe măsură ce mă afundam în depresie. Depresia te poate face să te simţi foarte singur.

În acelaşi timp am învăţat ca sunt anumite persoane care-ţi vor fi alături indiferent ce se întâmplă. Douăzeci şi cinci de ani mai târziu încă sunt căsătorit cu una dintre aceste persoane.

Am devenit mai empatic faţă de persoanele care trec prin momente dificile

Depresia te doboară. Simţi ca ai devenit la fel de neajutorat ca un copil.

După ce te-ai mai pus pe picioare, realizezi ca eşti mult mai deschis si receptiv la semnele care-ţi arată că şi alţii trec printr-o perioadă grea şi se simt descurajaţi – indiferent de cauza suferinţei, depresie sau orice altceva.

După ce ai trecut printr-o experienţă destabilizantă, eşti mult mai înclinat să îi ajuţi pe cei care şi-au pierdut echilibrul. Cred ca am devenit probabil un prieten şi un ascultător mult mai bun datorită experienţei mele cu depresia.

Sunt mai puternic decât cred

În perioada mea de depresie au fost multe momente în care credeam ca totul s-a terminat. Gata. Asta a fost. Ca să fiu sincer până la capăt, au fost şi momente în care m-am gândit sa îmi pun capăt zilelor. Cumva, am găsit o cale de a merge mai departe. Cumva, depresia nu a fost sfârşitul. Nu am capitulat.

Ca si mulţi alţii care se luptă cu această afecţiune, am învăţat că în interiorul meu sunt un supravieţuitor. Mi-am descoperit o forţă secretă, care mă susţine şi astăzi.

Am căpătat o nouă perspectivă asupra micilor şicane ale vieţii

Supravieţuind ororilor depresiei, micile necazuri şi complicaţii ale vieţii de zi cu zi parcă şi-au pierdut din importanţă – şeful enervant, “lupta” pentru un loc de parcare, acel câine care nu se mai opreşte din lătrat sau zborul care a fost anulat.

După ce ai trecut prin urgia depresiei, nu prea te mai afectează aceste lucruri mărunte. Uneori depresia îţi poate da mai multa încredere. Te gândeşti “daca reuşesc sa îndur depresia, probabil mă pot descurca cu orice altceva îmi iese in cale”.

Mi-am (re)descoperit scopul

În toiul luptei mele cu depresia, eram pur şi simplu copleşit. Viaţa îmi părea absolut fără sens şi aleatorie. Deşi nu pretind că înţeleg până la capăt motivele din care am făcut depresie, aceasta a funcţionat şi ca un semnal insistent de alarmă.

Mi-am dat seama că am neglijat anumite aspecte din viaţa mea şi asta trebuie să se schimbe. Odată ce am scăpat de depresie, m-am putut concentra pe acele aspecte şi a fost o şansă pentru mine de a profita de lucrurile care contează cu adevărat.

Recuperat dintre ruinele depresiei, am devenit un psiholog care încearcă să înţeleagă depresia. Am devenit soţ şi tată. Am devenit un promotor al sănătăţii mintale. Mi s-a dat o doua şansă pentru a face ceva care contează. Şi nu o voi irosi!

Concluzii

Încerc să fiu cât mai clar în cele ce voi spune în continuare.

Este posibil să învăţăm din depresie, dar asta nu înseamnă că suferinţa altor persoane este mai puţin importantă. Nu înseamnă ca depresia este un lucru pozitiv, pe care să-l întâmpinăm cu braţele deschise. Şi nu înseamnă ca toţi învăţăm aceleaşi lucruri din depresie.

Dar, în același fel, cred că ceea ce am învățat eu din depresie este mai mult decât o experiență singulară.

Cu instrumentele potrivite, sprijinul comunităţii şi ajutor din partea specialiştilor în domeniu, mulţi dintre noi, cei care suferim de depresie, reuşim să găsim o cale de a convieţui cu această afecţiune. Şi în unele cazuri, cum este al meu, ieşim mai puternici decât niciodată din această experienţă.

Daca te simţi copleşit şi ai gânduri de autovătămare, sună la 112.

---

Dacă doriți informații suplimentare despre gestionarea afecțiunii dumneavoastră, vă recomandăm să vă adresați unui profesionist din domeniul sănătății.

NPS-RO-00020