Câinii au fost întotdeauna cei mai buni prieteni ai omului! Dragostea lor necondiționată și felul în care ne schimbă întreaga viață se pot dovedi adevărate arme în lupta cu stresul și anxietatea
Nu mi-am dat seama cât de puternică poate fi legătura dintre om și câine până nu am găsit-o pe Ribgy.
Relația dintre cățelușa mea și mine a fost una de atracție reciprocă imediată.
Am luat-o pe Rigby într-o perioadă deosebit de dificilă pentru mine. Deși învățasem să-mi controlez anxietatea, încă mă luptam cu insomnia și atacurile de panică în toiul nopții. Anxietatea pe timp de noapte lovește mai tare, pentru că nu există aceleași distrageri ca peste zi. În cursul zilei, mă duc la serviciu, la sală sau socializez, dar noaptea sunt blocată cu gândurile mele.
Consilierul pentru sănătate mintală Nicky Treadway spune că majoritatea oamenilor care suferă de anxietate se concentrează peste zi la diverse sarcini: „Ei simt simptomele de anxietate, dar au unde să le descarce, mișcându-se toată ziua din punctul A în punctul B și apoi în punctul C.”
Și totuși, când se lasă întunericul, gândurile anxioase ies în prim-plan. Eu am și simptome fizice, cum sunt palpitațiile, spasmele musculare și neliniștea. Cu siguranță din cauza asta e dificil să împarți patul cu mine. Mă zvârcolesc ca un țipar!
Chiar dacă soțul meu era dispus să stea treaz cu mine când aveam nevoie de el, mă simțeam vinovată că nu-l las să doarmă. Se resimțea a doua zi dimineață, iar eu aveam senzația că sunt o povară și o pacoste. Vinovăția pe care am simțit-o în perioada aceea era zdrobitoare.
Tot speram că „mâine noapte o să fie mai bine”, ceea ce nu însemna decât că mă asigur că n-o să fie așa. Obosisem să tot explic cum mă simt și eram amândoi sătui și dezamăgiți.
În cele din urmă, am ajuns să mint, să mă furișez din pat fără să-i spun și să fac față singură bolii.
A fost o perioadă de singurătate.
Și atunci a apărut Rigby. Spre uimirea mea, nu numai că era fericită să se trezească la 2 noaptea, dar era și încântată să mă vadă! Mă târam în living și îi deschideam țarcul fără să fac zgomot. Privirea din ochii ei era de iubire curată.
Și, brusc, mi-am dat seama.
Ei nu trebuie să-i explic nimic. Nu trebuie să-i spun de ce sunt trează sau ce-mi trebuie. Relația noastră este binecuvântat de lipsită de complicații. Nici nu exista vinovăția că o deranjez, pentru că dormea o grămadă ziua. Așa că-mi făceam o cană de ceai, o luam pe canapea cu mine și ne uitam la televizor până mă simțeam mai bine.
Cercetările sugerează că mângâiatul sau îmbrățișatul unui câine poate declanșa eliberarea hormonului stării de bine, ocitocina. O îmbrățișare poate reduce și nivelurile de cortizol (hormonul stresului) în organism. Uneori, chiar și când te gândești la câine poate crește nivelul de ocitocină.
În zilele proaste, anxietatea mă lasă fără energie. Mă îndeamnă să mă ghemuiesc pat, chiar dacă știu că nu mă ajută pe termen lung.
Nevoile lui Rigby mă motivează. Are nevoie de mâncare, de apă și de multă plimbare, ceea ce mă face să ies din casă.
Potrivit The Dog People, câinii ne dau sentimentul că avem un scop.
Le dau oamenilor care se confruntă cu aceste tulburări un motiv concret să-și adune energia pozitivă pentru a avea grijă de ceva.
Simplul fapt că este cineva care are nevoie de ei este o modalitate de a restabili locul unei persoane în lume dacă a fost abătută de la calea ei de efectele depresiei, anxietății sau stresului.
Rigby are nevoie de două plimbări de câte un sfert de oră pe zi, iar mișcarea este benefică pentru creier.
Endorfinele produse de mișcarea cardio mă ajută să-mi îmbunătățesc dispoziția, reducând totodată și nivelul de adrenalină.
Potrivit lui John J. Ratey de la Harvard Health: „Mișcarea făcută cu regularitate consolidează resursele care întăresc rezistența în fața emoțiilor furtunoase.”
Așa că „plimbăricile” au mai multe funcții pozitive la noi acasă.
Unul dintre cele mai brutale simptome ale anxietății mele sociale este că mă face să mă îndoiesc de iubirea tuturor celor din viața mea. Bineînțeles, asta are un impact enorm asupra dispoziției și comportamentului meu.
Sentimentul acesta de îndoială nu se aplică și în cazul lui Rigby. Știu că iubirea ei este necondiționată, pentru că m-a fixat în memorie de când era mică. Iar acest lucru oferă un sentiment de siguranță și stabilitate în zilele proaste.
(Atenție: în adâncul sufletului știu și că și familia și prietenii mă iubesc.)
Rigby este un ajutor de bază împotriva anxietății și am foarte mare noroc că am găsit-o.
Îngrijirea unui câine este o responsabilitate imensă și trebuie luată în serios.
Întreținerea lor nu este ieftină, pentru că, printre altele au nevoie de
Nu trebuie să lăsați câinii singuri acasă cu orele. Dacă lucrați cu normă întreagă, vă trebuie cineva care să-i mai scoată o dată pe zi la plimbare.
În timp ce câinii oferă dragoste necondiționată, trebuie să le întoarceți serviciul și să le dați ce au nevoie. Un câine necesită multă răbdare și timp, așa încât adoptarea unui animal nu este o decizie pe care s-o luați ușor.