Depresia și persoanele extrem de sensibile

Ai observat vreodată că eşti mai afectat decât par a fi alții de energia, starea de spirit sau emoțiile oamenilor din jurul tău? Felul în care te simți se schimbă in funcţie de mediul în care te afli? Poți intui ce simte sau gândește altcineva fără să vorbești cu el/ea? Dacă da, este posibil să fii o persoană cu sensibilitate exacerbată sau empatică.

Cu toţii avem un anumit nivel de empatie care ne permite să rezonăm la durerea, lupta, sau situația celorlalţi. Un empat este, în general, o persoană care se poate pune în pielea altei persoane și să simtă ce simte aceasta, ca și cum ar trăi acele lucruri.

A fi deschis emoțional în acest fel poate fi o binecuvântare, dar are şi dezavantaje. Ca empat, sunt foarte receptivă la nevoile celor din jurul meu și pot relaţiona cu ușurință. Pot simţi atmosfera dintr-o încăpere înainte de a intra în ea. Percep imediat când cineva nu este sincer cu mine. Sunt recunoscătoare pentru aceste abilități, dar dezavantajul este că simt, de asemenea, totul tot timpul. În mintea mea este mereu agitaţie, fie că este vorba de iureşul propriilor mele emoţii sau ale altcuiva.

A fi un empat care trăieşte cu depresie poate fi de-a dreptul copleșitor. Deşi sunt recunoscătoare pentru abilitățile mele de percepție, a fi un empat este ca şi când sentimentele mele - toate - ar fi amplificate de o mie de ori în fiecare zi. Uneori emoțiile mele se pot amesteca cu ale altor oameni dacă nu sunt atentă să le separ. Este important sa învăț să creez limite și asta mă ajută să găsesc un echilibru în gestionarea depresiei mele și a simțului meu sporit de empatie.

Fixarea unor limite sănătoase

Trebuie să filtrez atent informațiile pe care le percep, întrucât orice mă poate tulbura cu uşurinţă. De exemplu, daca asist la o scenă de violenţă asupra oamenilor sau animalelor, scena respectivă mă va urmări zile întregi. Simt efectiv durerea acelei persoane sau acelui animal, ceea ce mă va cufunda şi mai adânc în depresie. Mă uit rar la ştiri, fiindcă de cele mai multe ori este neplăcut și mă secătuieşte emoţional.

Familia mea are un efect major asupra gamei sau intensităţii emoţiilor mele. Le simt durerea, disconfortul, tristeţea, neliniştile, bucuriile, emoţiile şi grijile cu aceeaşi intensitate ca şi cum ar fi ale mele. Simt dacă soțul meu este obosit sau stresat cu câteva ore înainte să vină de la muncă. Are o slujbă dificilă ca sergent în departamentul de poliție, așa că acest lucru se întâmplă des. Fiica mea este, de asemenea, empat și avem aproape tot timpul experienţe simultane. M-aș putea trezi în miez de noapte într-un atac de anxietate, neștiind că i se întâmplă același lucru și ei în cealaltă cameră. Parcurgem aceleași valuri de emoții aproape zilnic.

Sfaturile mele pentru gestionarea depresiei ca empat

Când mi-am dat seama că am un simţ exacerbat al empatiei, am realizat de ce mi s-a spus toată viaţa că sunt "sensibilă". Nu sunt fragilă, ci mai degrabă am darul de a mă conecta cu lumea la un alt nivel.

Am realizat, de asemenea, că a avea o sensibilitate exacerbată sau a fi empat poate face totul să pară mai mare, mai intens și mai înfricoșător. Pentru noi, cei care ne luptăm cu depresia, cu sentimentele negative și modelele de gândire asociate cu ea, tot zgomotul acela exterior și acele emoții sporite o pot face şi mai greu de îndurat.

Este un proces și învăț multe lucruri din mers, dar de-a lungul anilor am găsit aceste metode foarte utile pentru a-mi distinge propriile emoții de ale altora în timpul unui episod depresiv.

Scrie în jurnal

Să scriu mă ajută să exteriorizez emoțiile negative și să descopăr ce mă deranjează cu adevărat în acel moment. Când scriu, de multe ori pot să identific sursa problemei și să îmi dau seama dacă emoţiile mele au fost declanşate de ceva sau dacă pur şi simplu reflect emoțiile altcuiva.

Jocuri de gândire

Dacă încep să mă simt copleșită de energia din jurul meu sau "zgomotul" din capul meu devine prea asurzitor, completez un rebus. Concentrându-mă pe cuvintele încrucişate, mă ajută să mă reculeg și să reduc din zumzetul discuţiilor ce mă-nconjoară.

Vorbește cu cineva

Discuţiile cu un prieten apropiat atunci când lucrurile ajung să fie copleșitoare mă ajută sa pun lucrurile în perspectivă. Să fii un continuu receptor de emoţii şi energii nesolicitate poate fi epuizant şi mă simt bine când pot să mă descarc și să explic cuiva care înțelege.

Confortul animalelor (de companie)

Momentele plăcute petrecute în compania tovarăşilor mei „blănoşi” mă ajută mereu să mă relaxez. Indiferent dacă mergem la o plimbare sau ne cuibărim pe canapea, compania și dragostea necondiționată pe care mi-o oferă îmi dau un sentiment de siguranță atunci când lucrurile tind să iasă din normalitate.

Concluzii

În procesul anevoios de gestionare a sănătăţii mintale, am constatat că, pe lângă colaborarea strânsă cu medicul meu și respectarea planului de tratament, este important să îmi creez limite sănătoase și mecanisme de adaptare. Găsirea unor modalități de a reflecta și de a înțelege mai bine modul în care mă afectează depresia ca empat m-a ajutat să delimitez ceea ce este interior de ceea ce este exterior – sentimentele mele reale de simplele reflecţii ale emoţiilor din jurul meu.

Pentru mai multe informații despre cum să gestionați depresia, contactați medicul sau personalul de specialitate.

---

Surse:

• 10 trăsături specifice persoanelor empatice (2016). psychologytoday.com - 10 Traits Empathic People Share 

Dacă doriți informații suplimentare despre gestionarea afecțiunii dumneavoastră, vă recomandăm să vă adresați unui profesionist din domeniul sănătății.

NPS-RO-00022