În ochiul furtunii

În februarie 2019, Peru a fost din nou lovit de inundații severe, însă echipa de distribuție locală Teva a fost pregătită, datorită unor lecții dure învățate în timpul furtunilor produse cu doar doi ani înainte.

În luna martie 2017, cele mai grave inundații din Peru după anul 1925 au ucis milioane de persoane, au avariat 115.000 de locuințe, au distrus peste 100 de poduri și au forțat închiderea drumurilor.

Inundațiile au izolat regiuni mari din nordul țării, ceea ce a îngreunat livrarea medicamentelor și a materialor atât de necesare. În acest mediu de lucru atât de ostil, cum ar fi putut echipa de distribuție din cadrul Teva să transporte 8,5 tone de materiale la 800 de mile spre nord, unde erau atât de necesare?

Ursula Vertiz Combe și Fortunato Roeder Cano, doi membri ai acestei echipe, rememorează acele zile dificile.

Fortunato (F): Peru are o populație de aproximativ 30 de milioane de locuitori, majoritatea persoanelor locuind pe coastă.

Nordul țării, care a fost lovit de furtună, găzduiește o treime din populație. Așadar, vorbim despre 10 milioane de persoane – sau poate chiar mai mult – care au fost izolate brusc, fără acces la provizii esențiale.

Medicamentele Teva sunt printre cele mai utilizate în țară, așa că era vital ca acestea să fie disponibile în farmacii.

Ursula (U): Eram șocați, deși inundații mai puțin grave se produc aproximativ la fiecare 10 ani, în cadrul fenomenului El Niño.

În acest caz, ne-am confruntat cu inundații în masă în orașele situate de-a lungul coastei. Această situație era fără precedent și nu a existat niciun plan pentru a o gestiona.

Am pierdut alimentarea cu energie electrică și unele zone din orașele mari – chiar și Lima – s-au aflat sub apă timp de câteva ore.

Era ca un film de groază de la Hollywood. Singurul lucru pe care îl puteam face era să ne păstrăm calmul și să încercăm să abordăm problema cât mai bine.

 

F: Am organizat o ședință de criză cu întreaga echipă pentru a explora moduri de a trimite medicamente în nordul țării, unde erau necesare.

Am propus idei, dar apoi am auzit la radio că ruta de acces a fost blocată de ploi. Apoi ne-am gândit la o altă rută, dar și aceea a fost blocată.

U: Prima întrebare a fost: ce facem? Am discutat cu administrațiile de stat locale și naționale și cu persoane din diverse departamente din cadrul Teva, de la securitate la transport.

Trebuia să ne asigurăm că orice soluție găsită era sigură pentru angajații noștri, precum și pentru medicamentele noastre. Nu doream să punem în pericol viața angajaților noștri sau să expunem medicamentele la riscuri.

F: Primul nostru gând a fost să încercăm să ajunem acolo pe calea aerului.

Este o distanță mare – 800 mile spre nord, iar autostrada principală era inutilizabilă. Am contactat toate companiile de transport aerian și am solicitat informații despre situație și am fost informați că numai organizațiile de ajutor umanitar zburau din Lima.

U: Așa că aeroporturile nu erau o opțiune.

A doua alegere a fost de merge pe o autostradă alternativă, dar acest lucru a fost, de asemenea, imposibil. Celălalt mod era cu barca, însă porturile din nordul țării sunt folosite pentru marfă, industria piscicolă și altele. Nu sunt echipate corespunzător pentru a transporta medicamente.

F: Transportul cargo maritim în țară nu a fost, de asemenea, disponibil de la început. De fapt, era ilegal, iar guvernul a aprobat abia recent o lege pentru a face posibil acest lucru.

În 2017, a trebuit să solicităm permisiunea specială de a utiliza un port nordic pentru livrările noastre.

U: Ne-am coordonat cu persoane de contact ale terților din domeniul logistic și omologii lor din porturi pentru a garanta funcționarea. După aceea, din cauza situației de urgență, guvernul a fost de acord să utilizăm porturile pentru materialele noastre.

În final, singurul port viabil din nordul țării a fost Salaverry. De acolo, am folosit transportul terestru și am reușit să ne distribuim produsele la Chiclayo.

F: Calamitatea ne-a afectat atât pe plan personal, cât și profesional.

Familia soției mele este din Piura, cea mai afectată regiune din nord și locuiesc foarte aproape de râu. M-au sunat într-o noapte pentru a-mi spune că apele râului creșteau lângă casa lor și că trebuiau să plece.

Cred că toată lumea din Peru avea un membru al familiei sau un prieten afectat. La final, nepoata mea a venit să rămână alături de noi timp de o lună în Lima până la rezolvarea situației.

U: Persoane din întreaga companie Teva din Peru au fost afectate. Și eu am familie în nordul țării și nimeni nu au văzut niciodată nimic de această magnitudine în viața lor.

F: Dar de pe urma acestei tragedii au apărut și lucruri bune.

În primul rând, am învățat despre valoarea anticipării, de a fi pregătiți întotdeauna. Acum avem planuri de urgență pentru un eveniment ca acesta, în cazul în care se întâmplă din nou ceva similar.

În prezent toată lumea este mai atentă la puterea fenomenelor meteorologice – aceasta este cu siguranță cea mai mare lecție.

U: De asemenea, ne-am schimbat stilul de management în ceea ce privește gestionarea acestor evenimente, privind logistica, planificarea și așa mai departe pentru a ne asigura că păstrăm controlul și că acționăm urgent.